CE ESTE DISFORIA DE GEN?
Disforia de gen se referă la disconfortul care poate însoți incongruența dintre genul trăit sau exprimat de individ și genul atribuit acestuia. Deși nu toți indivizii vor resimți un disconfort ca rezultat al acestei incongruențe, mulți dintre ei sunt afectați dacă nu pot avea acces la
intervențiile fizice hormonale și/sau chirurgicale la care intenționează să se supună.
Disforia de gen, ca termen descriptiv general, se referă la nemulțumirea afectivă/cognitivă a unui individ față de genul atribuit, dar este definită mai specific atunci când reprezintă o categorie diagnostică.
Genul atribuit se referă la desemnarea inițială ca bărbat sau femeie. Acest lucru are loc de obicei la naștere rezultând astfel “genul la naștere”.
Genul atipic se referă la caractere somatice sau comportamentele care nu sunt tipice (în sens statistic) indivizilor cu același gen atribuit în cadrul unei anumite societăți și perioade istorice; în cazul comportamentului, un termen descriptiv alternativ ar fi genii! nonconfornist.
Genul reatribuit desemnează modificarea oficială (și de obicei legală) a genului.
Identitatea de gen reprezintă o categorie a identității sociale și se referă la identificarea proprie a individului ca bărbat, femeie, sau uneori ca altă categorie cu excepția celor două menționate anterior.
CRITERII DE DIAGNOSTIC PENTRU DISFORIA DE GEN
Disforia de gen la copii conform DSM5 (Manualul de Diagnostic și Clasificare Statistică a Tulburărilor Mintale):
A. Incongruență marcată între genul trăit/exprimat al unei persoane și genul atribuit, cu o durată de cel puțin 6 luni, manifestată prin cel puțin șase din următoarele (din care una trebuie să fie Criteriul A1):
- Dorința intensă de a aparține genului opus sau insistența că este de gen opus (sau de un gen alternativ, diferit de cel atribuit persoanei respective).
- La băieți (genul atribuit), preferința de a se îmbrăca doar în haine feminine sau de a simula ținuta feminină; sau, la fete (genul atribuit), preferința de a purta doar haine tipic masculine și refuzul categoric de a purta haine tipic feminine.
- Preferința de a juca doar rolul genului opus în jocurile de simulare sau imaginare.
- Preferința exclusivă pentru jucăriile, jocurile sau activitățile tipice genului opus.
- Preferința exclusivă pentru tovarășii de joacă de gen opus.
- La băieți (genul atribuit), aversiunea intensă față de jucăriile, jocurile și activitățile tipic masculine și evitarea categorică a jocurilor violente; sau, la fete (genul atribuit), aversiunea intensă față de jucăriile, jocurile și activitățile tipic feminine.
- Aversiunea intensă față de propria anatomie sexuală.
- Dorința puternică de a prezenta caracterele sexuale primare și/sau secundare specifice genului auto-atribuit.
B. Afecțiunea se asociază cu disconfort și deficit semnificative clinic în domeniile social, educațional și în alte domenii importante de funcționare. A se specifica dacă:
Asociată cu o tulburare de dezvoltare sexuală (e.g., o tulburare adrenogenitală congenitală precum hiperplazia suprarenală congenitală sau sindromul de rezistență la androgeni).
Notă privind codificarea: Se codifică tulburarea de dezvoltare sexuală precum și disforia de gen.
Disforia de gen la adolescenți și adulți conform DSM5
A. Incongruența marcată între genul trăit/exprimat al unei persoane și genul atribuit, cu o durată de cel puțin 6 luni, manifestată prin cel puțin două din următoarele:
- Incongruența marcată între genul trăit/exprimat al unei persoane și caracterele sexuale primare și/sau secundare (sau, la adolescenții tineri, caracterele sexuale secundare anticipate).
- Dorința intensă de a scăpa de propriile caractere sexuale primare și/sau secundare din cauza unei incongruențe marcate cu genul trăit/exprimat (sau, la adolescenții tineri, dorința de a împiedica dezvoltarea caracterelor sexuale secundare anticipate).
- Dorința intensă de a avea caracterele sexuale primare și/sau secundare ale genului opus.
- Dorința intensă de a aparține genului opus (sau unui gen alternativ, diferit de cel care i-a fost atribuit).
- Dorința intensă de a fi tratat ca și cum ar fi de gen opus (sau de gen alternativ, diferit de cel care i-a fost atribuit).
- Convingerea fermă a individului că prezintă sentimentele și reacțiile tipice genului opus (sau unui gen alternativ, diferit de cel care i-a fost atribuit).
B. Afecțiunea se asociază cu disconfort și deficit semnificative clinic în domeniile social, profesional și în alte domenii importante de funcționare. A se specifica dacă:
Asociată cu o tulburare de dezvoltare sexuală (e.g., o tulburare adrenogenitală congenitală precum hiperplazia suprarenală congenitală sau sindromul de rezistenta la androgeni.)
CUM SE MANIFESTǍ DISFORIA DE GEN?
Disforia de gen se manifestă diferit în funcție de vârstă. Persoanele cu disforie de gen aflate la vârsta prepubertară care s-au născut fete pot exprima dorința de a fi băieți, își atribuie statutul de băiat, sau afirmă că atunci când vor crește vor fi bărbați. Ele preferă hainele și tunsorile de băieți, sunt adesea percepute de străini drept băieți și pot cere să fie strigate cu nume de băieți. De obicei, afișează reacții intens negative la încercările părinților de a le obliga să poarte rochii sau alte accesorii feminine.
Unele refuză să frecventeze școala sau evenimentele sociale în care se impun astfel de ținute. Aceste fete prezintă o identificare marcată cu genul opus în visuri, fantezii sau jocurile de rol. Preferă adesea sporturile de contact, joaca violentă, jocurile tradiționale băiețești și tovarășii de joacă băieți. Ele prezintă un interes redus față de jucăriile specific feminine (e.g., păpuși) sau activitățile de acest fel (e.g., costume sau jocuri de rol feminine). Uneori refuză să urineze în poziția șezând. Unele persoane care s-au născut fete pot exprima dorința de a avea penis sau pretind că au penis sau că le va crește unul când vor fi mari. Pot de asemenea să afirme că nu vor să li se dezvolte sânii sau să aibă menstruație.
Persoanele cu disforie de gen aflate la vârsta prepubertară care s-au născut băieți pot exprima dorința de a fi fete, își atribuie statutul de fată, sau afirmă că atunci când vor crește vor fi femei. Ei preferă să poarte haine de fete sau femei sau pot improviza haine din materiale disponibile (e.g., utilizează prosoape, șorțuri și eșarfe drept păr lung sau fuste). Acești copii pot juca rolul unor personaje feminine (e.g., se joacă “de-a mama”) și adesea sunt extrem de interesați de personaje imaginare feminine. Preferă deseori activitățile feminine tradiționale, jocurile și distracțiile specifice (e.g., joaca “de-a casa”; desenarea figurilor feminine; urmărirea la televizor sau a filmelor cu personajele feminine favorite).
Păpușile cu caractere specific feminine (e.g., Bărbie) reprezintă frecvent jucăriile favorite, iar fetele sunt tovarășii de joacă preferați. Ei evită jocurile violente și sporturile competitive și manifestă interes redus față de jucăriile specific masculine (e.g., mașinuțe, camioane). Unii băieți neagă că au penis și insistă asupra poziției șezând la urinat. Mai rar, afirmă că penisul și testiculele li se par dezgustătoare, că ar dori să le fie extirpate, că au sau doresc să
aibă vagin.
TULBURǍRI ASOCIATE DISFORIEI DE GEN
Din cauza sentimentelor de suferință și stigmatizare, mulți indivizi cu disforie de gen devin izolați social – fie prin alegere, fie prin ostracism – ceea ce poate contribui la o scădere a stimei de sine și poate duce la aversiunea școlară sau chiar la abandonul școlar.
În unele cazuri de disforie de gen, tulburarea poate fi atât de profundă încât viața mentală a unui individ se învârte în jurul activităților care diminuează suferința legată de gen. Acești indivizi pot fi preocupați de aspectul lor, mai ales înainte sau la începutul unei tranziții oficiale de gen. Relațiile cu membrii familiei pot fi, de asemenea, serios afectate, în special în cazurile în care membrii familiei au opinii negative sau stigmatizante despre persoanele transgender sau neconforme de gen.
Persoanele cu disforie de gen se confruntă cu tulburări legate consumul de substanțe, idei suicidare și tentative de sinucidere mai frecvent decât cei din populația generală. După ce are loc tranziția de gen, riscul de sinucidere se poate diminua, în funcție de adaptarea individului. Copiii cu disforie de gen pot manifesta tulburare de anxietate de separare, tulburare de anxietate generalizată sau simptome de depresie. Adulții pot prezenta, de asemenea, simptome de anxietate și depresie.
CARE SUNT CAUZELE DISFORIEI DE GEN?
Cauzele disforiei de gen sunt momentan necunoscute, dar se suspectează că sunt implicate genele, influențele hormonale dar și factorii de mediu. În practica clinică s-a constatat ca cele mai multe persoane care suferă de disforie de gen au fost influențate de mediul in care s-au dezvoltat.
Debutul intereselor și activităților de gen încrucișat are de obicei vârste cuprinse între 2 și4 ani, iar mulți părinți au raportat ulterior că copilul lor a avut întotdeauna interese intersexuale. Doar un număr mic de copii cu disforie de gen vor continua să aibă simptome mai târziu în adolescență sau la vârsta adultă. În mod obișnuit, copiii cu disforie de gen sunt îndrumați cȃnd intra la școală, în special dacă relațiile între semeni devin provocatoare sau părinții bănuiesc că problemele de identitate de gen ale copilului lor nu sunt doar o fază trecătoare.
CUM POT SPRIJINI PǍRINŢII COPIII CU DISFORIE DE GEN?
- Acceptați identitatea copilului, nu-l etichetați, nu-l stigmatizați.
- Informați-vă despre gen, sex și diferența dintre cele două.
- Nu-i impuneți un anumit comportament, o anumită ținută vestimentară, o anumită frizură.
- Nu dezvaluiți altora despre disforia lui de gen inainte ca el sa o facă.
- Dacă iși schimbă numele, numiți-l după numele ales de el. Oferți-i sprijin și apărați-i intersele in societate.
- Aratați-i că-l iubiți și acceptați indiferent de genul său.
ÎN CE CONSTǍ TERAPIA DISFORIEI DE GEN?
Tratamentul poate ajuta persoanele care suferă de disforie de gen să-și exploreze identitatea de gen și să găsească rolul de gen care se simte confortabil pentru ei, atenuând suferința. Cu toate acestea, tratamentul trebuie individualizat. Ceea ce ar putea ajuta o persoană s-ar putea să nu o ajute pe alta. Opțiunile de tratament pot include modificări ale expresiei și rolului de gen, terapia hormonală, intervenția chirurgicală și psihoterapia.
Înainte de orice intervenţie hormonală sau chirurgicală se urmăreşte un protocol medical care include evaluarea psihologică, psihiatrica dar şi medicală ceea ce presupune un set de teste şi analize medicale complete. Medicul specializat în disforia de gen trebuie să se asigure că pacientul este pregătit pentru o intervenţie, că este conştient de situaţia sa şi că îşi asumă transformarea la care se supune.
Trebuie abordate în cadrul procesului terapeutic eventualele comorbidităţi, cum ar fi depresia şi anxietatea. Toate aceste investigaţii şi evaluări vor ajuta persoana cu disforie de gen să facă cea mai bună alegere pentru sine. Un rol important îl are psihoterapia, atât în faza premergătoare intervenţiilor cât şi după acestea.
Tratamentul medical al disforiei de gen poate include: Terapia hormonală, cum ar fi terapia hormonală feminizantă sau terapia hormonală masculinizantă; Chirurgie, cum ar fi operația de feminizare sau chirurgia de masculinizare pentru a schimba pieptul, organele genitale externe, organele genitale interne, trăsăturile feței și conturul corpului.
Asociația Profesională Mondială pentru Sănătatea Transgenderilor cere îndeplinirea următoarelor criterii pentru tratamentul hormonal și chirurgical al disforiei de gen:
- Disforie de gen persistentă, bine documentată.
- Capacitatea de a lua o decizie pe deplin informată și de a consimți la tratament.
- Vârsta legală în țara unei persoane sau, dacă este mai tânăr, respectând standardul de
- îngrijire pentru copii și adolescenți.
- Dacă sunt prezente preocupări medicale sau mentale semnificative, acestea trebuie
- controlate în mod rezonabil.
Surse:
https://www.psychologytoday.com/us/conditions/gender-dysphoria
https://www.mayoclinic.org/diseases-conditions/gender-dysphoria/diagnosis-treatment/drc-20475262The Diagnostic and Statistical Manual of Mental Disorders, American Psychiatric Association


