CE ESTE SINELE?

Definiţia Sinelui naşte în continuare controverse la intersecţia diferitelor teorii. Într-o accepţiune mai generală, Sinele reprezintă o formă de conştientizare a persoanei, sediul activităţii reflexive şi evaluative prin care ne dăm seama de noi înşine în raport cu universul nostru.

Sinele este complex şi conţine mai multe dimensiuni: perceperea şi cunoaşterea de sine, imaginea de sine şi aprecierea de sine. Sinele este esenţial în psihologia noastră, fiind atât expresia superioară a personalităţii noastre, cât şi structura care condiţionează relaţiile noastre cu noi înşine şi cu ceilalţi.

Este important să rețineți că toate aspectele sinelui se bazează pe percepția de sine, asta este ceea ce gândești și crezi despre tine. Percepția ta de sine poate fi informată de fapte obiective sau de percepția altor oameni despre tine, dar, la sfârșitul zilei, este un concept subiectiv dependent de personalitatea ta, sănătatea, familia, istoria și realitatea actuală.

CE ESTE IMAGINEA DE SINE?

Imaginea de sine este dimensiunea subiectivă prin care ne reprezentăm propria persoană, cu trăsăturile noastre şi relaţiile noastre, cu mediul în care trăim. Imaginea de sine se constituie reflexiv în legătură cu propria identitate şi continuitate în contextul prezentului.

Imaginea de sine conţine: imaginea despre propriul corp; date de identitate socială (nume, vârsta, familie, profesie, domiciliu); istoria personală; reperele valorice care ne ghidează; rolurile sociale; sentimentul prezentului (eu, aici, acum); idealuri, proiecte. Felul în care ne percepem imaginea de sine şi o prezentăm celorlalţi condiţionează calitatea şi eficientă relaţiilor noastre.

Indiferent de statutul pe care-l avem, dorim să inducem celor din jur o imagine bună despre noi. Putem face asta printr-o autoprezentare pozitivă folosind un limbaj şi o atitudine dezirabile social; prin asocierea cu persoane pe care le valorizam (efectul de aură); prin performanţele noastre.

Imaginea de sine se formează prin:

Reflectarea socială: grupul social căruia îi aparţinem proiectează asupra noastră o imagine a ceea ce consideră că suntem, imagine interiorizată de noi ca parte a imaginii de sine. Primii care fac aceasta reflectare/proiecţie asupra noastră sunt părinţii în ai căror ochi ne oglindim de bebeluşi văzându-ne pe noi prin ochii lor.

Compararea socială: competitivitatea la nivelul celor de-o vârstă cu noi ne influenţează încă din copilăria mică. Dorim să fim speciali, să fim mai buni decât restul grupului social, să avem o casă mai mare, o maşină mai nouă, un salariu mai mare etc.

Diferenţierea socială: simţim nevoia de a fi diferiţi, de a pune o limită între noi şi restul lumii. Nevoia de unicitate şi de originalitate se manifesta în aproape toate ariile: modul de a ne îmbrăca, cum ne decorăm casa sau grădina, mediile frecventate, tipul de activităţi de recreere, sporturi practicate etc.

Jocul de rol: prin rolurile pe care ni le asumăm integram în imaginea de sine, prin identificare, trăsăturile rolului. În timpul vieţii ne însuşim diverse roluri: copil, elev, nepot, soţ, mama, student, şef, subaltern etc. Unele din acestea se suprapun, dar este important ca trăsăturile unui rol să nu transpară în alt rol. De exemplu, soţul care este şef la serviciu să nu se poarte ca un şef cu soţia transferând prerogativele rolului de şef celui de soţ.

Automodelarea psihosocială: pe parcursul dezvoltării noastre au loc procese de formare, educaţie, modelare şi adecvare a personalităţii noastre. Aceste procese duc spre desăvârşirea imaginii de sine.

CE ESTE STIMA DE SINE?

Stima de sine este percepția sau credința unei persoane în propria valoare. Stima de sine este alcătuită din o serie de concepte referitoare la percepția noastră de sine:

Acceptarea de sine: capacitatea ta de a te accepta așa cum ești

Autocompasiune: capacitatea ta de a te trata cu bunătate și de a-ţi oferi înţelegere și iertare

Respect de sine: convingerea ta că ai și meriți demnitate și respect

Autovalorizarea: înțelegerea ta asupra valorii tale (sinonim cu stimă de sine)

Imaginea de sine: percepția ta asupra corpului tău fizic și sentimentul tău general de sine

Încrederea în sine: capacitatea ta de a acționa și de a te comporta în moduri care sunt în conformitate cu sentimentul tău de sine

CARE SUNT CAUZELE AUTOSTIMEI SCĂZUTE?

Stima de sine scăzută se caracterizează prin sentimente de inadecvare și lipsă de valoare. Persoanele cu stimă de sine scăzută încearcă să nu atragă prea multă atenție asupra lor. Ei pot vorbi încet sau pot încerca să ocupe fizic mai puțin spațiu prin postură și limbajul corpului. De asemenea, au dificultăți în a accepta complimente și în a-și prioritiza propriile nevoi.

Persoanele cu stimă de sine scăzută se luptă adesea cu perfecționismul. Această nevoie de a fi perfecți îi face să fie critici și să se judece pe ei înșiși. Pentru că se îndoiesc de propriile abilități, le este frică să încerce lucruri noi și adesea evită sarcinile care ar putea duce la eșec.

Stima de sine scăzută se dezvoltă adesea în copilărie, deoarece copiii sunt foarte dependenți de mediul lor pentru sentimentul lor inițial de identitate și apartenență. Dacă familia, școala sau comunitatea impun copilului sarcini greu de îndeplinit, dacă nu-l valorizează şi nu-l validează, eşecul copilul va fi interiorizat chiar şi în viaţa de adult.

Alți factori care contribuie la scăderea stimei de sine:

Genetica: dacă cineva din familia ta se luptă cu stimă de sine scăzută

Discriminarea: să-ţi fie spus de către societate că nu ai valoare poate avea un impact de durată asupra stimei de sine și asupra sănătății tale mintale; rasismul, abilismul, classismul, homofobia, sexismul și transfobia pot contribui toate la o scădere a stimei de sine.

Dinamica familiei: lecțiile pe care este posibil să le fi învățat crescând într-un mediu familial disfuncțional, imprevizibil sau neglijent te pot urmări până la vârsta adultă.

Trauma: trauma își lasă amprenta fizic, mental și emoțional. Experiențele traumatice din timpul copilăriei, cum ar fi hărțuirea sau abuzul, pot avea un impact deosebit.

Stresul: stresul anumitor așteptări, fie ele financiare, relaționale, profesionale sau personale, vă poate distruge încet respectul de sine.

Comparația: rețelele de socializare fac mai ușor ca niciodată să te compari cu alții. Compararea însuşirilor tale tale cu cele evidențiate ale altcuiva (fotomodel), poate avea un efect grav asupra stimei de sine.

Boala fizică/durerea: a avea în mod constant o boală gravă sau durere cronică îți poate slăbi stima de sine.

CUM ESTE STIMA DE SINE SĂNĂTOASĂ?

Stima de sine sănătoasă se caracterizează prin cunoașterea și celebrarea identității tale. Sunteți capabil să vă identificați și să vă folosiți punctele forte, în timp ce recunoașteți cu ușurință și țineți cont de limitele dvs. În loc să vă îmbrăcaţi o anumită identitate pentru ceilalți, ştiţi cine sunteţi și puteţi să vă arătaţi aşa cum sunteţi fără să vă pese de ce cred ceilalţi. Semnele unei stime de sine sănătoase sunt:

  • Să fii vulnerabil cu cei pe care îi iubești
  • Să fii asertiv, nu agresiv, nu obedient
  • Să stabileşti limite în relaţiile tale
  • Să cauți feedback la oamenii în care ai încredere
  • Să accepţi eșecul ca pe o parte normală a vieții
  • Să crezi în valoarea ta, indiferent de ceea ce spun sau gândesc alții
  • Să îţi cunoşti și accepţi atât punctele tale tari, cât și punctele slabe
  • Să nu-ți fie rușine să ceri ajutor

Stima de sine excesivă se caracterizează printr-o supraestimare a abilităților și importanței de sine. La fel ca și stima de sine scăzută, stima de sine excesivă poate fi cauzată de o lipsă de încredere sau de un sentiment de inutilitate. Cu toate acestea, în loc ca aceste convingeri să facă o persoană să se simtă mică, cei cu stimă de sine excesivă încearcă să compenseze aceste credințe prin cuvintele și acțiunile lor. Persoanele care au o stimă de sine excesivă se caracterizează prin: aroganţă, nevoia de a se simți superior celorlalți,comportament impulsiv, nesăbuit sau de căutare a atenției, nevoia de a face mereu performanță pentru a demonstra celorlalţi valoarea, nersepectarea regulilor, incapacitatea de a accepta feedback, critici sau eşecuri, tendinţa de a manipula pe ceilalati, tendinţe narcisice.

TERAPIA STIMEI DE SINE

Construirea încrederii în sine și a stimei de sine nu este o sarcină uşoară. Cu toate acestea, construirea încrederii de sine poate aduce beneficii în multe domenii ale vieții.

Deși strategiile la domiciliu pentru îmbunătățirea stimei de sine sunt grozave, ele pot să nu fie eficiente. Terapia cu un profesionist vă poate ajuta să identificați gândurile negative sau dăunătoare care pot alimenta sentimentele de inadecvare și pot duce la comportamente nedorite. Terapeutul vă va ajuta sa combateți si să inlocuiți credințele negative despre propria persoană.

Terapia prin acceptare și angajament vă învață să acceptați ceea ce nu puteți schimba și vă încurajează să luați măsuri hotărâte acolo unde puteți, pentru a vă construi o viață plină de sens. Compasiunea de sine, îngrijirea de sine și acceptarea de sine sunt componente esenţiale ale construirii stimei de sine.

Psihoterapia vă poate ajuta să vă concentrați asupra punctelor forte, să vă identificați valorile și să exersați recunoștința, astfel încât să puteți duce o viață mai împlinită. În cadrul procesului terapeutic veți explora și conștientiza propriile resurse, veți recadra imaginea de sine.

15 ETAPE PENTRU A-ŢI RECĂPĂTA ÎNCREDEREA ÎN TINE

  • Obişnuieşte-te cu temerile tale.

Fă lista tuturor temerilor tale şi mergi în întâmpinarea lor, adresându-ţi de fiecare dată aceeaşi întrebare: “În faţa cărui pericol real sau imaginar mă trimite această frică?” Apoi răspunde la aceasta a doua întrebare: “De ce am eu nevoie pentru a fi liniştit?” În sfârşit, vorbeşte despre temerile tale cu cineva care să te asculte fără să te judece şi care să fie alături de tine în procesul de obişnuinţă cu acestea.

  • Acceptă să fii mai corect cu tine însuţi.

Dacă accept că am defecte, accept de asemenea, că am şi competenţe. Înseamnă că mă hotărăsc să ies din imaginea negativă permanentă faţă de mine pentru a deveni binevoitor cu mine. Să încep să pun în balanţă lucrurile, într-o balanţă pe care tocmai am reparat-o. Ea este corectă, nu înclină niciodată complet într-o parte sau în în alta.

  • Instalează-ţi un aparat de măsură al bucuriei în interior.

El există în interiorul nostru. Nimeni altcineva nu-l vede în acţiune, doar dvs. El zice “bravo” când ai făcut ceva bun, de care eşti satisfăcut.

  • Recunoaşte-ţi cu umilinţă calităţile tale unice.

Rari sunt cei care nu-şi cunosc defectele. Fă în scris o listă a calităţilor tale, apoi integrează-le în viaţa ta. Acest lucru te va face să te simţi mai puternic.

  • Permite-ţi să primeşti.

Aceasta este o mare dificultate la numeroase persoane, aceea de a accepta lucrurile bune din viaţă. De exemplu, încearcă să faci un exerciţiu de a primi un compliment, răspunzând doar “Mulţumesc, îl primesc din suflet”, în loc de “Dar nu, nu înseamnă nimic.”

  • Fii atent în ocuparea locului tău.

Nu rămâne în retragere, dar ocupă cu modestie spaţiul. Consideră că există spaţiu pentru toată lumea, că ocuparea locului tău nu are nimic de a face cu faptul de a ocupa locul cuvia. De la naştere, fiecare fiinţă umană are dreptul de a exista pe pământ.

  • Îndrăzneşte să ceri ceva în mod clar.

Poziţionează-te pentru a-ţi permite să faci cereri clare în raport cu nevoile tale. Aceasta face parte din dezvoltarea potenţialului tău de încredere şi mai mult, te vei afirma clar în ceea ce priveşte nevoile tale reale şi mai mult, te vei respecta.

  • Accepta să spui NU.

Acest lucru pare dificil pentru unii, dar este atât de simplu: când este nu în interior, înseamnă că este nu şi în exterior. Adesea asociem la aceasta, frica de a nu mai fi iubit, dar a spune nu explicând motivele, este uneori ceva ce-l asigura pe celălalt.

  • Renunţă să fii iubit/a tot timpul.

Nu totul este dragoste absolută. Sentimentele coabitează în mod ciudat. Dragostea, furia şi chiar ura. Chiar dacă noi toţi avem nevoie de a fi iubiţi pentru că este omeneşte, trebuie să acceptăm, să nuanţăm şi să ne simţim capabili de a exista fără acestea. Trebuie să învăţăm să acceptăm lipsa, dorul.

  • Identifică-ţi emoţiile şi modul de reacţie la ele .


  • Ieşi din vechile scheme de educaţie şi din credinţele tale automatizate.

Pentru unii, este convenabil să fii puternic pentru a exista. Pentru alţii este de a-şi face plăcere sau de a fi perfecţi. De mii de ori am auzit mesaje de acest tip în familiile noastre şi au avut ca efect să acţionăm în mod inconştient cu unul sau doi piloţi de educaţie, înregistraţi pe “hard-discul” nostru, care este mintea noastră.

  • Învaţa ironia şi auto-ironia.

Nu mai dramatiza evenimentele vieţii şi acceptă limitele acestora. Se poate merge până la a se râde de bunăvoie de propriile slăbiciuni.

  • Învaţă să-ţi faci plăceri.

Aceasta este una dintre prescripţiile pe care aş insista cel mai mult. Învaţă să te ocupi de tine ca de cel mai bun prieten. Aceasta nu are nimic de-a face cu egoismul, ci înseamnă să-ţi permiţi să-ţi faci o dată pe zi un bine, singur sau împreună cu alţii.

  • Decide cu fermitate să-ţi deschizi inima celorlalţi.


  • Ocupă-te de propiul tău corp.

A regăsi un contact cu corpul tău, permite să resimţi progresiv unitatea şi siguranţa interioară. Fiecare trebuie să găsească ceea ce-i convine mai bine, ceea ce i se potriveşte. Nu există reguli.

Cuprins:

Ce este Sinele?

Ce este Imaginea de Sine?

Ce este Stima de Sine?

Care sunt cauzele autostimei scăzute?

Cum este Stima de Sine sănătoasă?

Terapia Stimei de Sine

15 Etape pentru recăpătarea încrederii în tine

Surse:

https://www.psychologytoday.com/intl/blog/people-planet-profits/202203/how-build-your-self-confidence

https://therapist.com/self-development/self-esteem-definition-techniques-for-improvement/