CE SUNT BOLILIE PSIHOSOMATICE?
„Eul este înainte de toate un eu corporal… eul este în mod fundamental derivat din senzațiile corporale și în principal din cele care își au sursa la suprafața corpului. Îl putem considera că fiind proiecția mentală a suprafeței corpului pe lângă a-l considera ca reprezentând suprafața aparatului psihic… eul conștient este înainte de toate un eu-corp… De unde vine oare faptul că în medicină, oamenii nu se orientează decât spre ceea ce au învăţat să vadă? Şi cât era de pasionant să percepi dintr-o dată fenomene noi, noi stări morbide, probabil tot atât de vechi precum specia umană…”(S. Freud)
Psihosomatica pornește de la omul bolnav și de la funcționarea sa psihică pentru a înțelege condițiile în care acesta a putut să dezvolte o boală somatică (organică). Abordarea psihosomatică are în vedere cunoaşterea factorilor emoţionali care influenţează apariţia şi menţinerea bolii. Reuşita constă în identificarea factorilor psihologici şi somatici implicaţi în etiologia bolii. Tratarea pacientului în întregul său “minte-corp” presupune cooperarea dintre specialişti din ambele domenii psihologie şi medicină.
Diagnosticul bolilor psihosomatice presupune o bună evaluare a stării pacientului, a istoriei şi evoluţiei bolii. Se are în vedere o serie factori care au participat la etiologia bolii sau la agravarea ei pe parcursul vieţii pacientului. Analizele medicale completează acest tablou diagnostic şi se ia în considerare atȃt tratarea bolii organice în mod specific dar şi tratarea problemelor emotionale prin psihoterapie. .
Experienţa clinică a demonstrat că simptomele organice ale unei boli şi dificultăţile emoţionale întâmpinate de pacient au o istorie comună. Conflictele emoţionale pe care pacientul nu le poate rezolva au efecte negative, perturbatoare asupra organismului şi pot determina boli organice. Cu alte cuvinte, când psihicul nu mai poate duce conflictele interioare, le expulzează în corp determinând o boală organică.
În general, pacienţii psihosomatici nu sunt în contact cu emoţiile lor şi nu le pot exprima. Un conflict psihic care durează de mult timp constituie un factor stresor ce va determina boala. Practica clinică a demonstrat faptul ca pacienţii psihosomatici au un sistem imunitar scăzut datorită excesului de cortizol (hormonul de stres). De multe ori pacienţii nu fac legătura dintre boala organică şi conflictele psihice care o determină.
Bolile psihosomatice pot afecta toate sistemele organismului: sistemul digestiv (ulcer, colita), endocrin (hipertiroidie, diabet), genito-urinar (impotenţa, enurezie), cardiovascular (infarct al miocardului), respirator (astm, tuberculoza pulmonară), pielea (eczemă) etc.
În terapie pacienţii explorează factorii emoţionali implicaţi în boală, factorii care au determinat blocajul emoţional şi felul în care acest lucru le-a afectat sănătatea. Ei sunt ajutaţi să fie în contact cu emoţiile lor şi să le exprime adecvat. Pe măsură ce conflictul psihic este descoperit, elaborat, atenuat, boala tinde să se amelioreze. Terapia abordează şi comorbidităţile care însoţesc boala psihosomatică: depresie, anxietate, stimă de sine scăzută, imagine de sine distorsionată, lipsa asertivităţii etc. Psihoterapia pacienţilor psihosomatici are un caracter suportiv, de susţinere.



