CE ESTE STRESUL?
Stresul caracterizează o reacţie psihologică complexă extrem de intensă şi relativ durabilă a individului confruntat cu noi şi dificile situaţii existenţiale. Stresul are multe definiţii, dar putem spune că orice agresiune asupra organismului, internă sau externă, care întrerupe echilibrul homeostatic al organismului constituie un stresor.
Stresul este una din cele mai frecvente influenţe asupra substanţelor chimice din creier. Multe depresii sunt declanșate și menținute prin stres, deci merită să fie explorată conexiunea acestor entităţi. Stresul a fost şi este incrimiat în aproape toate dificultăţile întâmpinate de oameni. Dar legătura dintre stres şi depresie/anxietate este bine documentată. Când cortizolul este secretat în exces, se distrug legăturile sinaptice dintre neuronii hipocampului, aceştia având rol în păstrarea memoriei, şi cei ai cortexului prefrontal, răspunzători de dorinţa de a trăi şi de influenţa în luarea deciziilor.
De fapt, înţelegerea legăturii dintre sistemul nostru de gândire, comportamentul nostru şi factorii de stres ne poate ajuta cu adevărat în ameliorarea sau vindecarea depresiei şi anxietăţii. Stresul poate fi legat de o mulțime de probleme psihologice diferite, inclusiv anxietate, iritabilitate, oboseală și depresie. Felul în care noi facem față stresului, de asemenea, poate da naștere la diferite probleme psihologice. Pentru clinician este foarte important să descopere mecanismele de apărare şi adaptare la stres ale pacienţilor.
CUM SE ADAPTEAZǍ ORGANISMUL LA STRES?
Selye a descoperit mecanismele de adaptare a organismului la acţiunea agenţilor stresori, identificând astfel reactiile de apărare ale organismului, şi anume sindromul general de adaptare (SGA).
Sindromul general de adaptare (SGA) este caracterizat prin trei stadii:
Reacţia de alarmă ce reprezintă primul răspuns al organismului, mobilizarea generală a forţelor de apărare a organismului. Acest prim stadiu cuprinde două faze: faza de şoc (caracterizată prin hipotensiune, hipotermie, depresie nervoasă etc.), cu vătămarea sistemică (generală) bruscă, urmată apoi de o fază de contraşoc, în care apar fenomenele de apărare (hiperactivitatea cortico-suprarenalelor, involuţia aparatului timico-limfatic etc.).
Stadiul de rezistenţă în care sunt activate mecanismele de autoreglare. Cuprinde ansamblul reacţiilor sistemice provocate de o expunere prelungită la stimuli faţă de care organismul a elaborat mijloace de apărare.
Stadiul de epuizare este foarte asemănător reacţiei de alarmă, când datorită prelungirii acţiunilor agenţilor nocivi, adaptarea organismului cedează.
Prin urmare, cu cât o persoană se afla mai frecvent în starea de alarma sau de rezistenţă, cu atât este mai mare riscul instalării epuizării cu toate consecinţele negative, inclusiv instalarea depresiei şi anxietăţii.
Evenimentele stresante influenţează patogeneza bolii fizice prin provocarea unor stări afective negative specifice depresiei şi anxietăţii, care la rândul lor exercita efecte directe asupra proceselor bilogice sau tiparelor comportamentale care influenţează riscul de boală. Expunerile prelungite, repetate, la stres cronic sunt considerate cele mai toxice deoarece conduc la schimbări emoţionale şi comportamentale pe termen lung sau permanent şi influenţează răspunsurile fiziologice în sensul declanşării bolii.
Când stresul este constant şi prelungit organismul nu se mai poate reface în timp util şi astfel se produc dereglări fiziologice şi psihice care duc la boli psihosomatice. Dar dacă persoană poate conştientiza situaţiile stresante şi modul în care acestea îi afectează organismul, va reuşi să îşi formeze deprinderile necesare de autoreglare psihosomatică. Persoana va reuşi să treacă peste situaţiile stresante prin mijloace adaptative sănătoase.
CE SUNT FACTORII STRESORI?
Factorii stresori pot fi evenimente care persistă o perioadă prelungită (îngrijirea unei persoane paralizate) sau evenimente şocante, scurte care continua să fie trăite copleşitor mult timp după încheierea lor (un viol). Modificările comportamentale care apar ca adaptări sau răspunsuri de coping la stres, cum ar fi fumatul excesiv, consumul de alcool, mărirea sau micşorarea perioadei de somn şi o aderenţă scăzută la tratament reprezintă riscul de boală. Răspunsul endocrin este o cale principală prin care factorii de stres influenţează patogeneza. Două sisteme de răspuns endocrin sunt deosebit de reactive la stresul psihologic: axa hipotalamo-hipofizo-adrenocorticala (HPA) şi axa sistemului simpatico-suprarenal-medular.
Cortizolul, hormonul principal al activării HPA, reglează o gamă largă de procese fiziologice, inclusiv răspunsurile antiinflamatoare; metabolismul glucidelor, grăsimilor, proteinelor şi glucogeneza. În mod similar, catecolaminele eliberate ca răspuns la activarea SAM, determina sistemul nervos să exercite reglarea efectelor asupra sistemelor: cardiovascular, pulmonar, scheletal, muscular şi imun. Activarea prelungită sau repetată a axelor HPA şi SAM poate interfera cu sistemele de control şi echilibru homeostazic ale altor sisteme fiziologice determinând riscul de boli psihice şi fizice.
STRESUL SI EXPRIMAREA EMOŢIILOR
Persoanele care în mod frecvent nu îşi exprimă adecvat emoţiile sau blochează exprimarea emoţiilor intense (furie, nemulţumire, frustrare) sunt expuse la un risc crescut de a dezvolta tulburări cardiovasculare, boli dermatologice sau cancer. Lipsa exprimării emoţionale este însoţită de stimularea secreţiei de noradrenalina şi cortizol. Acest lucru determina scăderea activităţii sistemului imunitar. Procesul este similar celui în care acţionează stresul asupra sistemului imunitar.
Emoţiile influenţează starea de sănătate pentru că, în mod frecvent, oamenii recurg la modalităţi de exprimare a emoţiilor (ridicarea tonului vocii, lovirea, alte comportamente agresive, fugă, fumatul, consumul de droguri) care determină o stimulare fiziologică excesivă (foarte scăzută sau foarte intensă) care afectează sănătatea fizică şi creează dificultăţi în relaţionarea cu ceilalţi. Astfel, relaţionarea cu ceilalţi, reducerea comportamentelor agresive şi soluţionarea situaţiei problematice devin mai dificil de realizat.
Promovarea sănătăţii şi exprimării emoţionale are la baza abilităţile emoţionale: recunoaşterea emoţiilor, exprimarea emoţiilor, autoreglarea emoţională. Formarea acestor abilităţi este un proces de durată care începe din prima zi de viaţă. Părinţii au un rol foarte important în formarea acestor deprinderi la copii. Acei părinţi care îşi vor încuraja copilul să-şi exprime emoţiile şi le vor valida, vor creşte un copil sănătos care va face faţă adecvat provocărilor care vor veni. Expresii de genul “Nu e frumos să plângi.”, “Băieţii nu plâng.”, “Dacă plângi, te pedepsesc.” vor bloca exprimarea emoţională şi copilul va lua cu el acest tipar care îi va afecta şi viaţa de adult.
Mulţi cercetători menţionează influenţa benefică a comunicării sociale a emoţiilor asupra sănătăţii. Ei au concluzionat că persoanele care după ce au trecut printr-o traumă, împărtăşesc emoţiile lor apropiaţilor (rude, prieteni, vecini), au şanse mai mari să treacă mai uşor peste traumă, peste şocul emoţional. Comunicarea socială a emoţiilor este un puternic factor de menţinere a relaţiilor sociale şi un puternic instrument de integrare socială.
„Experienţa noastră emoţională subiectiva se schimbă în permanenţă, pe măsură ce creierul monitorizează oportunităţile şi presiunile unei lumi sociale schimbătoare şi semnalează reacţia de adaptare corespunzătoare. Fără aceste evaluări emoţionale, am experimenta lumea ca pe o serie de evenimente aleatorii, fără niciun punct de referinţă, mai precis, fără sentimentul eului” (Kandel, 2020)
STRESUL SI BOLILE PSIHOSOMATICE
„Eul este înainte de toate un eu corporal… eul este în mod fundamental derivat din senzațiile corporale și în principal din cele care își au sursa la suprafața corpului. Îl putem considera că fiind proiecția mentală a suprafeței corpului pe lângă a-l considera ca reprezentând suprafața aparatului psihic… eul conștient este înainte de toate un eu-corp… De unde vine oare faptul că în medicină, oamenii nu se orientează decât spre ceea ce au învăţat să vadă? Şi cât era de pasionant să percepi dintr-o dată fenomene noi, noi stări morbide, probabil tot atât de vechi precum specia umna…” (S. Freud)
Tendinţa de gândire şi tratare sintetică, începută de psihanaliza lui Freud a fost continuată de psihologia formei „Gestalt” terapia, având la bază principiul întregului, al inseparabilităţii corpului de minte, bazată pe o filosofie holistică a vieţii şi practicii, o perspectivă sistemica. Adepţii gestaltismului au precizat că întregul (persoană) nu este suma părţilor sale, ci mult mai mult, lăsând o cale deschisă spre noi cercetări clinice. Ei au susţinut că, de fapt, părţile pot fi înţelese în întregime doar după ce a fost descoperită în întregime semnificaţia întregului.
Medicii specialişti cunosc cum pot fi vindecate bolile care ţin de specialitatea lor, dar nu cunosc personalitatea pacientului în ansamblu. Specialiştii atrag atenţia asupra importanţei abordării complexe a pacienţilor cu boli somatice şi luarea în considerare a colaborării în cadrul unor echipe multidisciplinare. Etichetele medicinei de spital nu reflectă decȃt simptome superficiale, nu il ajută pe medic sa inţeleagă adevaratele probleme cu care se confruntă.
CE ESTE BOALA PSIHOHOMATICǍ?
DSM V a adus unele modificări manualului DSM IV în ceea ce priveşte denumirea afecţiunilor psihosomatice, clasificarea lor şi criteriile de diagnostic. Acest lucru se justifica prin faptul că „criteriile anterioare accentuau exagerat rolul central al simptomelor medicale inexplicabile. Aceste simptome sunt prezente în grade diferite, în special în tulburarea conversivă, dar tulburările cu simptome somatice pot însoți totuși afecțiuni medicale diagnosticate. Siguranța cu care putem stabili dacă un simptom somatic este inexplicabil medical este limitată, iar susținerea unui diagnostic pe baza absenței unei explicații este problematică și consolidează dualismul minte-corp. Nu este adecvată formularea unui diagnostic de tulburare psihică doar fiindcă nu poate fi demonstrată o cauză medicală. în plus, prezența unui diagnostic medical nu exclude posibilitatea unei tulburări mintale asociate, inclusiv a unei tulburări cu simptome somatice sau a unei tulburări înrudite.” (DSM V).
DSM V introduce categoria „Tulburarea cu simptome somatice şi tulburările înrudite” având ca subcategorii: Tulburarea cu simptome somatice; Tulburarea nosofobica; Tulburarea conversiva (tulburarea cu simptome funcţionale neurologice ); Factori psihologici care influenţează alte afecţiuni medicale.
300.82 (F45.1) Tulburarea cu simptome somatice; Criterii de diagnostic:
A.Unul sau mai multe simptome somatice neplăcute sau care determină o perturbare semnificativă a activității cotidiene.
- Gânduri, sentimente sau comportamente excesive legate de simptomele somatice sau preocupări privind starea de sănătate, manifestate prin cel puțin una din următoarele:
- Gânduri disproporționate și persistente privind gravitatea simptomelor.
- Nivel crescut persistent de anxietate în legătură cu sănătatea sau simptomele.
- Alocarea exagerată de timp și energie acestor simptome sau preocupări privind starea de sănătate.
- Deși oricare din simptomele somatice poate fi prezent intermitent, individul este constant simptomatic (în mod tipic peste 6 luni).
A se specifica dacă:
Cu predominanța durerii (anterior tulburarea de tip algic): Această specificare se face pentru indivizii ale căror simptome somatice sunt reprezentate predominant de durere.
A se specifica dacă:
Persistentă: O evoluție persistentă se caracterizează prin simptome severe, afectare marcată și durată mare (peste 6 luni).
A se specifica severitatea actuală:
Ușoară: Doar unul din simptomele specificate la Criteriul B este îndeplinit.
Moderată: Două sau mai multe simptome specificate la Criteriul B sunt îndeplinite.
Severă: Două sau mai multe simptome specificate la Criteriul B sunt îndeplinite și există multiple suferințe somatice (sau un simptom somatic foarte sever).
4 FACTORI SANOGENI ÎN LUPTA CU BOALA
- a) Autoeficacitatea definită ca fiind credinţa individului că poate face fata obiectivelor cu propriile sale resurse. În sprijinul acestei afirmaţii sunt cercetări care au demonstrat că bolnavii care au suferit o operaţie cardiacă s-au recuperat mai uşor dacă au avut încrederea că pot să atingă acest obiectiv. Studiile clinice arata că intervenţiile bazate pe creşterea autoeficientei în scopul facilitării schimbării comportamentale sunt cele mai eficiente la ora actuală.
- b) Optimismul ca mod de gândire în care persoana prevede o rezolvare favorabilă a problemei sale în viitor, influentază persoana să minimizeze efectele factorilor stresori.O fire optimistă poate determina persoana stresată să facă faţă, sa reducă riscurile bolilor somatice si să favorizeze o acceptare bună a bolii.
- c) Sensul coerenţei cuprinde un ansamblu de caracteristici comportamentale şi cognitive care se stabilesc pe parcursul vieţii, prin care persoana percepe lumea ca fiind comprehensibilă, controlabilă şi având un sens, o seminificaţie. Unele studii au demonstrat că un puternic sens al coerenţei se asociază cu o reducere de 30% a mortalităţii, oricare ar fi boala.
- d) Rezilienţa, ca noţiune, a derivat din conceptul de invulnerabilitate şi este capacitatea prezentă la persoane aflate în diferite contexte defavorabile de a reuşi să iasă din acestea şi de a duce o viaţă satisfăcătoare.
10 MODURI DE A ÎNVINGE STRESUL
Identifică factorii de stres
Fă o listă cu factorii din viața ta care contribuie la stres. Ai probleme și tensiuni în relație? Ce zici de obiceiurile nesănătoase pe care le folosești pentru a scăpa sau a evita să te confrunți cu probleme? Poate că ai regrete din trecut care afectează prezentul sau nu îți lipsește capacitatea de a te ierta pe tine sau pe alții. Înțelegând ceea ce creează stres în viața ta, poți începe să abordezi aceste lucruri și să mergi către vindecare.
Nu mai amâna
Aceasta este o modalitate simplă, deși nu ușoară, de a elibera presiunea. Indiferent dacă sunteți un procrastinator ocazional sau un procrastinator în serie, întârzierile și evitarea vă sporesc nivelul de stres.
Păstrează-ți echilibrul
Nu este ușor să-ți protejezi timpul de angajamentele excesive pe care le poți controla, dar este unul dintre cele mai eficiente lucruri pe care le poți face pentru a reduce stresul. Învață să spui “NU”.
Evită apărările negative
Când suntem stresați, este tentant să ne întoarcem la mâncare excesivă, cheltuieli sau abuz de substanțe. Asta pentru că vrem să facem ceva pentru a ne schimba starea de spirit! Desigur, lista evadărilor inutile și nesănătoase ar putea continua la nesfârșit. Evadarile negative nu fac decât să răspândească negativitatea pe parcursul întregii vieți.
Ieși din izolare, socializează
Studiile arată că relațiile de sprijin sunt esențiale pentru a îmbunătăți modul în care trăim și procesăm stresul. De fapt, singurătatea este legată nu numai de depresie, ci și de probleme de sănătate, inclusiv de hipertensiune arterială, boli cardiovasculare, cancer și declin cognitiv. Alte studii arată că oamenii care sunt implicați în comunitățile de credință tind să aibă un nivel mai scăzut de anxietate și stres.
Fă exercitii fizice
Se recomandă douăzeci de minute de exerciții aerobice de mai multe ori pe săptămână. Exercițiul moderat oferă mușchilor o ieșire pentru stres și poate ajuta la trecerea prin ciclul de stres. Dar dacă acest lucru este nerealist pentru tine, probabil ai beneficia de o plimbare zilnică. Este și mai bine când te plimbi în natură, care este liniștitoare și vindecătoare.
Dormi suficient
În general, se recomandă 7-8 ore de somn pe noapte, dar acest lucru va varia în funcție de vârstă, sex, intensitatea efortului fizic și obicei. Ascultă-ți corpul: dacă ești obosit, atunci dormi.
Ia pauze de la tehnologie
Astăzi, odată cu atotputernicia lumii digitale, unde aproape toată lumea are un telefon mobil și majoritatea sunt fascinați de internet, ar trebui să fim conștienți de supraîncărcarea digitală și oboseala ecranului. Ea poate provocă oboseală oculară și dureri de cap.
Practică tehnici de relaxare
Respirația lungă și adâncă este una dintre cele mai rapide moduri de a scăpa de stres și poate fi făcută oriunde. Strângeți în mod conștient și apoi slăbiți diferitele grupe de mușchi în timp ce stați la birou. Stresul face ca mușchii să se strângă, dar lucrând în mod conștient aceiași mușchi, le puteți debloca prinderea.
Ascultă muzică liniștitoare
Sau folosește-o ca muzică de fundal pentru a calma camera în care lucrezi sau te relaxezi. Meloterapia sau terapia prin muzică (mai ales cea clasică) are efecte benefice asupra sănătătii si te ajută să scapi de anxietate si stres in mod natural.
Cuprins:
Ce este stresul?
Cum se adaptează organismul la stres?
Ce sunt factorii stresori?
Stresul si exprimarea emoţiilor
Stresul si bolile psihosomatice
Ce este boala psihosomatică?
4 Factori sanogeni în lupta cu boala
10 Moduri de a învinge stresul
Surse:
https://www.psychologytoday.com/us/blog/hope-relationships/202107/6-strategies-managing-stress
https://www.psychologytoday.com/us/blog/click-here-happiness/202001/how-relieve-manage-
and-overcome-stress
https://www.foleon.com/blog/best-free-business-stock-photo-websites?hs_amp=true
