PERIOADA ADOLESCENŢEI

Perioada adolescenţei este un stadiu foarte important în viaţa individului. Adolescentul îşi conturează identitatea de sine şi cea psihosexuală. Din punct de vedere cognitiv, are loc un salt spectaculos atât pe linia gândirii care devine capabilă de raţionamente ipotetico-deductive, cât şi pe linia limbajului, creativităţii, spontaneităţii şi imaginaţiei. Creşte nevoia de independenţă, asertivitate şi afirmare atât în plan şcolar, cât şi social. Judecăţile morale se bazează pe înţelegerea ordinii sociale, legii, justiţiei şi datoriei.

Adulţii îi cer responsabililtate, capacitate de organizare, abilităţi decizionale, definirea clară a unor obiective şi mobilizare în direcţia atingerii acestora. Adolescentul nu este întotdeauna pregătit pentru astfel de cerinţe. Transformările fizice şi psihice, prin care trece, îl determină să primească toate aceste noi aşteptări ale adulţilor cu teamă, teamă care declanşează multe mecanisme de apărare: evitarea, refuzul realităţii, izolarea, retragerea apatică, refugiul în reverie etc.

Transformările puberale provoacă momente de criză, adolescentul nereuşind întotdeauna să integreze toate aceste modificări. El este nevoit să menţină un sentiment al continuităţii existenţei într-un trup care se schimbă, aproape permanent, în această perioadă. Asumarea unei identităţi psihosexuale, corespunzătoare sexului biologic, ridică şi ea unele probleme, mai ales atunci când relaţiile cu părinţii sunt ambivalente, sau modelele de identificare nu sunt prea clare.

CE ESTE DEPRESIA?

Schimbările în tiparele de somn, obiceiurile alimentare, interesul scăzut pentru activitățile normale și sănătoase, scăderea notelor la școală și la facultate și izolarea preferată sunt toate semne timpurii ale depresiei. Cererile crescute de performanță, concurența cu prietenii etc. pot duce, de asemenea, la stres nedorit.

Depresia este o stare patologică definită prin tristeţe, pesimism, autodevalorizare, dezinteres, anxietate, încetinire psihomotorie precum şi alte simptome psihice sau somatice care pot fi clasificate după cum urmează:

  • pierderea interesului şi plăcerii, lipsă de energie;
  • tulburări de apetit frecvente;
  • tulburări de somn, oboseală în timpul zilei;
  • este adesea îngrijorat „de cum arată”
  • frecvente sentimente de inutilitate, nefericire şi eşec;
  • ideile suicidare sunt adesea prezente;
  • apariţia halucinaţiilor şi iluziilor auditive
  • scăderea imaginii de sine şi frecvente sentimente de culpabilitate şi inutilitate;
  • nefericire profundă, relatată de adolescent ca „simt că nu mă mai pot bucura”,
  • iritabilitate, cu gesturi autoagresive;

Depresia este, de cele mai multe ori, însoţită de anxietate şi întreţine, la pacient, o impresie dureroasă de neputinţă globală si de fatalitate disperată. Provoacă uneori meditaţii subdelirante pe tema culpabilităţii, a lipsei de merit, a autodeprecierii, putând să-l facă să se gândească la sinucidere.

CUM INFLUENŢEAZǍ FAMILIA ADOLESCENTUL?

Familia este factorul de mediu cel mai important în etiologia depresiei adolescentului. Rădăcinile acestei afecţiuni pot fi foarte vechi, datând din perioada copilăriei mici şi chiar a perioadei de sugar. Deprivarea, lipsa de afecţiune şi de siguranţă creează o bază a depresiei şi a altor tulburări ce vor urma la vârsta adolescenţei. O familie dezorganizată, care nu are timp pentru creşterea adecvată a copilului, este sursa de disconfort maxim pentru copil.

Un părinte indisponibil, gen o mamă depresivă, care nu poate răspunde nevoilor copilului ei, va fi motivul unei grave tulburări de ataşament. Un divorţ poate fi devastator pentru copil la orice vârstă. Divorţul poate fi perceput asemeni morţii unui părinte drag şi poate atrage autoculpabilizarea copilului. Părinţii narcisici, care îşi fac propriile scenarii de viaţă asupra copilului, duc presiunea la maxim, iar adolescentul, care nu reuşeşte să ajungă la standardele impuse, se simte vinovat şi inutil.

Anxietăţile părinţilor înrădăcinate în această perioadă de trecere se pot manifesta în comportamente constrângătoare. Familia rămâne în continuare importantă pentru adolescent, însă relaţiile cu părinţii se schimbă. Afirmarea propriei moralităţi şi argumentarea propriilor afirmaţii devin comportamente preferate.

Adolescentul vrea să îşi stabilească propriul sistem de valori sociale, diferit de cel al părinţilor, dar inspirat din acesta. Interesul pentru problemele etice, culturale sau profesionale se combină cu sentimentele de individualizare şi integrare socială, ambele atinse în adolescenţă. În această perioadă apare prima dragoste, iar alegerea se face prin identificare sau contraidentificare cu primul obiect al iubirii.

Dacă părinţii condamnă alegerile adolescentului, ignorând sentimentele sale puternice, acesta se va simţi neînţeles şi devalorizat. Blocarea comunicării sau o comunicare defectuoasă pot duce la conflicte. Ei caută validare, confirmare în grupuri de congeneri. Grupul de prieteni este foarte important la această vârstă.

Părinții pot crea o listă de reguli care spun clar când să folosească internetul, ce site-uri ar trebui să viziteze și ce măsuri de siguranță ar trebui să urmeze și, desigur, explicând care pot fi consecinţele. O conversație oportună, sănătoasă, reală și regulată despre aceste subiecte îi va ajuta să facă alegeri informate.

Părinţii simt că pierd controlul, puterea asupra adolescentului şi dacă nu ştiu să negocieze corect cererea de individuare a acestuia, pot determina efecte patologice. Părintele îşi vrea, de multe ori înapoi, acel copil docil pe care l-a avut cândva, iar adolescentul îşi cere dreptul lui firesc la libertate, fiind dispus să accepte anumite limite, fără însă a permite anihilarea sa. Părinţii trebuie să îi asigure un climat de siguranţă afectivă şi să-l ajute să îşi descopere propria personalitate.

CUM ESTE LUMEA ADOLESCENŢILOR?

Adolescenții se confruntă zilnic cu preocupări reale, deoarece aceasta este cea mai incomodă etapă de creștere a vieții lor. În acest timp, adolescenții sunt expuși unor lupte externe și interne copleșitoare. Ei trec prin, și se așteaptă să facă față schimbărilor hormonale, pubertății, forțelor sociale și parentale, presiunilor de la locul de muncă și de la școală și așa mai departe. Mulți adolescenți se simt neînțeleși. Este vital ca sentimentele și gândurile lor să fie validate și ca validarea să vină de la părinți.

Problemele obișnuite cu care se confruntă adolescenții astăzi sunt de obicei legate de: Stima de sine și imaginea corpului; Stres; Bullying; Depresie; Dependența cibernetică; Băutură, fumat și droguri; Sarcina la adolescență; Sexul minorilor; Presiunea egalilor și concurența. Nu este surprinzător că toate aceste probleme comune ale adolescenței sunt legate între ele, într-un fel. Cu toate acestea, nu înseamnă că a avea una ar duce la cealaltă.

PSIHOTERAPIA DEPRESIEI LA ADOLESCENŢI

Odată cu vremurile în schimbare, căutarea ajutorului profesional a devenit o practică comună și accesibilă. Este important să-i dați adolescentului informații despre căutarea ajutorului chiar și în absența părintelui. Este la fel de important ca un părinte să fie conștient de propriile nevoi și limitări și să fie deschis să caute sau să accepte ajutor.

Psihoterapia permite adolescenţilor să exploreze, să înţeleagă şi să integreze modificările specifice vârstei lor, având în vedere şi specificul personalităţii lor şi al mediului în care se dezvoltă. A “îndura” adolescenţa este un proces complex de dezvoltare însoţit de anxietate, de îndoieli, de confuzie şi o mare nevoie de validare.

Adolescentul are nevoie de multe răspunsuri la probleme existenţiale: “Cine sunt?”, “Cum arăt?”,”Cum mă văd ceilalţi?”, “Sunt adecvat în situaţia asta?”, “Ce apartenenţă am?”, “Voi face face faţă unei provocări?”, “Ce voi deveni?”, “Cum să mă înţeleg cu familia mea?”, “Sunt destul de bun?”, “Sunt destul de capabil?”, “Ce profesie şi ce proiect de viitor să aleg?” etc.

Psihoterapia îşi propune să ajute adolescentul să găsească răspunsuri pentru aceste întrebări şi pentru altele ce vor apărea în cursul procesului terapeutic. Obiective importante în terapia adolescenţilor sunt: managementul emoţiilor, creşterea stimei de sine, atitudinea asertivă, conştientizarea propriilor resurse precum şi gestionarea relaţiilor cu familia şi cu ceilalţi. Psihoterapia urmăreşte obţinerea echilibrului şi a armoniei adolescentului cu sine şi cu cei cu care interacţionează.

10 REGULI DE AUR ÎN RELAŢIA CU ADOLESCENTUL

Comunică autentic, sănătos şi regulat cu adolescentul

Părinții trebuie să se simtă liberi să vorbească cu adolescenții lor despre anumite probleme comune ale adolescenților, cum ar fi întâlnirile, sexul, drogurile și alcoolul. Utilizarea eficientă a comunicării va stimula construirea încrederii, respectului și acceptării intre părinte şi adolescent. Comunicarea reflectă nevoia: de a spune, de a fi ințeles, de a fi recunoscut, de a fi valorizat, de a influența si de a imita.

Asigură-i un climat afectiv de siguranţă

Adolescentul are nevoie de o bază afectiva de siguranţă care să-i dea curajul de a explora lumea. El are nevoie să se simtă iubit şi sprijinit de părinţi. Părinţii trebuie să găsească modalităţi de conectare la adolescenţii lor şi să răspundă cu empatie nevoilor acestora.

Asigură-i un spaţiu personal de dezvoltare

Adolescentul are nevoie de un spaţiu propriu care să-i ofere posibilitatea dezvoltării şi individuarii. El are nevoie de libertatea de gândi, de a creea şi de a explora propria sa lume. Copilul are dreptul la propria personalitate. Este plin de calităţi preluate de la părinţi şi dezvoltate într-o manieră proprie, dar şi de aptitudini care sunt numai ale lui. El trebuie să fie ajutat pentru a fi conştient de ele. Copilul a venit pe lume pentru a-şi urma propriile visuri, nu pentru a repara o relaţie de cuplu tensionată şi nici pentru a continua drumul spre succes întrerupt de părinţi, la un moment dat.

Validează-i gândurile

Adolescenţii au nevoie de validări mai ales din partea părinţilor. Părinţii sunt persoanele principale de ataşament din viaţa adolescentului. Părinții trebuie să-și abordeze copiii, care s-au confruntat cu probleme legate de perioada adolescenței, cu atenție și într-o manieră prietenoasă. Părintele nu trebuie să fie critic, judicativ ci să sprijine adolescentul, să-l ajute pe acesta să găsească soluţii conform cu nevoile sale.

Informează-l în legătură cu posibile pericole

Adolescenţii sunt din ce în ce mai expuşi pericolelor cibernetice ale internetului. Internetul a devenit principala lor sursă de informare în toate domeniile lor de interese, atât la scoala cât şi în viaţa privată. Părinţii trebuie să informeze adolescentul despre pericolele la care se poate expune navigând pe internet şi cum se poate apăra.

Împărtăşeşte-i din propria ta adolescenta

Părinţii pot împărtăşi copiilor despre propria lor experienţa din adolescenţă. Adolescentul se va simţi mai apropiat de părintele său care a trecut şi el la rândul său prin adolescenţă. Părintele îi va demonstra că înţelege îngrijorările, preocupările şi visele adolescentului, fără să ceară acestuia să fie ca el.

Părintele unui copil devenit adolescent are şansa de a rezolva o parte din problemele apărute în propria adolescenta. Dacă nu îşi va recunoaşte vechile temeri şi traume, copilul ajuns la adolescenţă va fi sufocat de scenariile negative influenţate de amintirile triste ale părintelui. Adolescentul nu mai este copilul aparent neştiutor de altădată. El poate deveni un sprijin pentru părintele său. Adolescentul ştie când părintele este depăşit de propriile amintiri. El nu poate fi păcălit. Va accepta mult mai uşor sfaturile unui părinte care poate vorbi deschis despre adolescenţa lui, când se simţea vulnerabil, furios şi neînţeles.

Răspunde cu onestitate curiozităţilor lui

Întrebările adolescenţilor pot fi despre: naşteri în adolescenţă, pentru adolescenți, despre imaginea corpului, despre depresie, sinucidere și autovătămare, despre emoții și sănătate mintală, despre fitness, exerciții și sport, despre igienă, metabolism și creștere, despre alimentație și nutriție, despre relaţia cu familia, despre școală și locuri de muncă, despre sex, despre somn, despre fumat, depre alcool şi droguri, despre dietă şi greutate corporală.

Arată-i respect

Respectul este un sentiment de admirație sau deferență față de cineva sau ceva. Este un aspect important al oricărei relații, fie că este cu un prieten, un membru al familiei sau un coleg de muncă. Este important pentru adolescenți să dezvolte capacitatea de a vorbi despre anxietățile lor cu cineva în care au încredere, cineva care va lua în serios ceea ce au de spus. Ei se vor deschide şi vor avea curajul să exprime emoţiile şi frământările lor dacă vor trataţi cu respect. Acceptarea și încurajarea împărtăşirii sentimentelor poate ajuta la identificarea specifică a sursei de anxietate şi la reducerea ei. Ascultaţi-i cu respect! Cereţi-vă scuze dacă aţi spus ceva ceva ce l-a deranjat.

Găseşte echilibrul perfect între a fi prietenul şi părintele adolescentului

Fii cel mai bun prieten al lor și ghidează-i fără a fi exigent, deoarece ei trec prin multe schimbări de creștere, fizice și psihice. Una dintre cele mai bune opțiuni este să abordezi aceste preocupări cu empatie și dragoste.

Acordă-i încredere şi acceptă-l

Spionarea, interogarea/verificarea cu prietenii sau îndoiala vor împiedica legătura, ducând la comportamente sfidătoare, cum ar fi minciuna, furtul, ascunderea și lipsa de respect. Este important să-ți accepţi adolescenții așa cum sunt și să le dai încredere în ei.

Cuprins:

  • Perioada adolescenţei
  • Ce este depresia?
  • Cum influenţează familia adolescentul?
  • Cum este lumea adolescenţilor?
  • Psihoterapia depresiei la adolescenţi
  • 10 Reguli de aur in relaţia cu adolescentul

Surse:

https://www.jbcnschool.edu.in/blog/common-teenage-problems-solutions/

https://kidshealth.org/en/teens/expert/

https://www.foleon.com/blog/best-free-business-stock-photo-websites?hs_amp=true